Ichunddu1
..........
Lista Forumurilor Pe Tematici
Ichunddu1 | Inregistrare | Login

POZE ICHUNDDU1

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Lolo pe Simpatie
Femeie
24 ani
Galati
cauta Barbat
25 - 52 ani
Ichunddu1 / Stories / Lucruri banale Moderat de -]V@nRo[-, © Bianca
Autor
Mesaj Pagini: 1
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Stau cu cafeaua mea in fata si incerc sa scriu cateva randuri, dar nu-mi vine cam nimic in minte. Incerc sa-mi imaginez ceva abstract, pentru ca acum, doar abstractul mai atrage ochii cititorilor, ceva nemaintalnit. Iau cateva floricele din castronul din fata mea, floricele cu sare, preferatete mele, si inca o gura din cafeaua mea speciala cu caramel, Starbucks Coffee.
V-ati gandit vreodata...la ceva...iesit din comun? Cum ca, acest pahar din carton plin cu cafea, pentru noi este ceva normal si nimic iesit din comun, un continut apos, cu gust dulce-amarui ce ne calmeaza dupa o zi grea sau ne gadila papilele gustative, alaturi de o tigara, insa poate pentru alte vietuitoare reprezinta altceva? Ce ar mai putea fi un pahar din carton plin cu cafea pentru alte vietuitoare? Nu stiu ce ar putea fi, nu sunt decat o vietuitoare de pe pamant...dar daca as fi dintr-o alta galaxie, cred ca as spune ca acel pahar este o arma mortala.
Ce ar spune acel pahar daca ar putea vorbi? “Nu vreau sa fiu aruncat la gunoi”, “Vreau sa fiu reciclat”, “De ce nu dai muzica mai incet?” sau alte lucruri ca acestea. Credeti ca el poate gandi? Desigur, este doar un carton colorat frumos, dar inauntrul sau…credeti ca el gandeste, ca el simte?
Mereu m-am intrebat cum se simte o roata de la masina. Cred ca este ametita mai tot timpul. Sau cum se simte mancarea. Credeti ca ei ii place sa ajunga la noi in stomac? Da, stiu, nu are de ales. Asta asa e. Dar credeti ca atunci cand ajunge la noi in stomac, da o mare petrecere cu sucul gastric? Sau carnea se impaca bine cu salata? Sau chipsurile cu fructele?
Dar nebunia poate fi ceva normal? Fiecare dintre noi are idei…diferite, suntem difereti, este logic. Dar...daca aceste diferente dintre noi pot fi catalogate ca fiind nebunie? Deci fiecare este nebun in felul sau.
Am impresia ca bat campii, insa va multumesc ca aveti rabdarea si, sper ca si intelegeti ce vreau sa spun. Va arat…lucruri banale, pe care le consideram banale, ce pot fi extraordinare pentru altii. Rutina noastra zilnica, un mister pentru alte creaturi ale Universului.

Bianca Andreea.



Sper sa intelegeti ce am vrut sa spun. Vreau sa combin oarecum umorul cu realitatea. Vreau sa va arat ca lucrurile ce pentru noi sunt ceva normal, poate pentru altii sunt un lux sau ceva nemaiintalnit.
Va multumesc!


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
Dydi
Administrator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 801
Woow Bianca ce rapida ai fost,e foarte captivanta povestea ta.Sper sa mai pui si altele

pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Acum as vrea sa dau o mica definitie muzicii. Sa vedem…muzica reprezinta totalitatea notelor…nu, muzica este totalitatea notelor muzicale si …nu-i asa ca si voua vi se pare destul de greu sa definiti muzica? Sa spuneti, cu cuvintele voastre ce inseamna muzica pentru voi, sa dati o definitie a voastra? Un lucru atat de minunat, de complex, vazut ca fiind ceva banal si fara farmec.
In dictionarul explicativ al limbii romane, DEX, muzica este definita de felul urmator:
MUZICA, muzici, s.f. 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creație componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. – Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik.
Dar nu-i asa ca simtiti ceva mai mult decat atat? Atunci cand ascultati o melodie, indiferent al carui gen muzica a apartine, pop, rock, metal, trash metal, death metal, metal simfonic, dance, hip-hop, fiecare ce prefera, notele va intra in tot corpul, va face sa simtiti muzica, va da, intr-un fel, speranta? Sau va intristeaza, va bucura, va demoralizeaza? Va face sa vedeti intr-o alta lume, simtiti nevoia sa va miscati pe ea. Va imaginati pe o scena imensa, cu milioane de oameni la picioarele voastre, strigand si aplaudandu-va. Este o imagine ce va da speranta.
Poate nu toata lumea vede asta. Insa eu asa vad muzica atunci cand o ascult si in general. Ascult genuri de muzica ce nu sunt acceptate si suportate de toata lumea, metal simfonic, death metal si trash metal, insa ultimul in proportii foarte mici. Trupa mea preferata, de metal simfonic, este Epica, o trupa din Olanda. Este superb sa asculti acorduri de metal si, in acelasi timp, o voce puternica, dar suava, de soprana. Se imbina, se unduiesc usor in jurul notelor. Este ceva extraordinar. Vioara, chitara, bass, growling, tobe, o voce de soprana. Ce iti poti dori mai mult de atat?

Ati putea, fiecare sau sa ma exprim mai corect, cei ce citesc aici, sa va descrieti muzica pe care o ascultati in 3 cuvinte, nimic mai mult, 3 cuvinte. Si, desigur, sa puneti si o melodie preferata.
Muzica spune foarte multe despre noi ca personalitate. Muzica se gaseste peste tot in jurul nostru, ne inconjoara. Suntem prinsi intr-o cutie formata din muzica, aceasta formand peretii ce ne tin captivi in acel loc.


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
bubblegum
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
M-am oprit la topicul tau pentru ca ai o viziune un pic aparte asupra lucrurilor.
Sincer, primul tau post m-a amuzat teribil si am vazut un mic Cartarescu in ce-ai spus acolo.
Ce ai scris tu e ca o pagina de jurnal, ca o introspectie si ma bucur ca esti sincera si ca iti dai frau liber constiintei. Nu imi place sa cred ca toate obiectele din jurul meu au spiritualitate, pentru ca atunci totul ar lua o turnura tragica. Cu alte cuvinte, nu sunt de acord cu tine in primul tau post.

In ceea ce priveste scurta ta introspectie a gusturilor muzicale, inteleg perfect ce vrei sa spui. Cred ca rolul muzicii este de a transmite ceva publicului, nu doar de a insira o sumedenie de note pe o foaie. De fapt, asta este rolul artei in general. Fie ca asculti o melodie, vezi un film, citesti o carte sau privesti o pictura, arta are intotdeauna ceva de spus.
Si eu ascult muzica zgomotoasa, desi death metalul este prea mult pentru mine. Inteleg de ce ai simtit nevoia sa te motivezi si sa spui ce inseamna genurile astea pentru tine si ce vezi tu in ele. E greu sa fii diferit, dar nu imposibil.
Pentru mine, muzica inseamna Mesaj, Pasiune si Spirit. Nu cred ca pot sa rezum mai mult de atat ce vad eu in arta.

Astept si alte ganduri de-ale tale aici.


_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!



pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Iti multumesc ca ti-ai scris aici parerea ta adevarata si mi-a placut acest lucru.

Oricum, vreau sa-ti zic aici pentru ca este topicul meu ca imi place semnatura ta. : D


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
bubblegum
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
Merci mult :*
Astept sa mai postezi ceva


_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!



pus acum 14 ani
   
MandarinnaMocca
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 958
Prima mini-povestire a fost amuzanta, dar complexa. Si pentru noi, oamenii, gandul la ozn-uri de ingrozeste, dar pentru extraterestrii poate ele sunt mai comune decat o bicicleta pentru noi. Mi-a placut faza cu chipsurile si fructele , fac un kung fu grozav in stomacul nostru!

A doua a fost mai profunda, mai sentimentala. Iti inteleg gestul de a spune de ce asculti acele genuri de muzica. Oamenii sunt diferiti, ce iubesti tu, ei ar putea dispretui. Idea de a defini muzica... Pai, e greu sa te rezumi doar la cateva cuvinte. Pentru fiecare, muzica inseamna altceva, alt sentiment, alta stare de sperit; fiecare om are o alta conceptie asupra muzicii. Pentru ca ne-ai rugat sa spunem ce este muzica pentru noi, o sa zic si eu ceva. Muzica inseamna pentru mine un ambient, libertate si, nu in ultimul rand, viata.
Pentru mine, muzica este cea care imi dicteaza ce sa scriu, ce sa gandesc, cum sa ma comport.

Si eu astept si alte povestirii de la tine, te pricepi!


_______________________________________
Pierdut

pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
                                   Avem nevoie de mai mult decat o bataie pe spate!

    Am tinut sa scriu aceste randuri, deoarece ni se intampla tuturor astfel de lucruri.
Probleme in familie, in grupul de prieteni, in cuplu, peste tot apar neintelegeri. Si, in acel moment, pentru ca ne este putin rusine sa mergem la parinti si sa le spunem noi problemele noastre, pe care sigur pe vor lua in deradere si ne vor spune „astea nu sunt probleme, sa vedeti cum o sa fie cand o sa aveti o familie“, mergem la cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten. Explicam situatia, injuram, desigur, persoana noastra nu este deloc vinovata, insa uneori chiar asa este. Punem suflet, aproape ca nu mai putem respira pentru ca vorbim in continuu si chiar nu putem sa facem pauza, reprosurile la adresa celorlalte persoane vin fara sa depunem macar putin efort. La sfarsit, dupa ce terminam si ne linistim putin, asteptam sfatul acelei persoane ce a ascultat cu atentie tot ce i-ai spus, fara sa intrerupa. Aprindem o tigara si batem din picior cu nervozitate. Asteptam. Asteptam.
-O sa fie bine!, sit e bate pe spate de doua ori, apoi isi aprinde o tigara si incepe sa vorbeasca despre cum este imbracata nu stiu ce femeie ce sta la o masa apropiata, vorbind prea tare.
    Dupa ce m-am chinuit sa expun totul, atat merit?! O sa fie bine?! Normal ca o sa fie bine, pana la urma ori imi cer eu scuze, ori persoana respective, ori se uita totul si nu se mai aduce in discutie vreodata. Insa o parere, un sfat? O critica?


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
MandarinnaMocca
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 958
Nu exista o persoana care sa ne satisfaca complet, dar daca te-ai pune in situatia prietenei/prietenului ce ai fi putut spune? Pentru ei nu esti decat un om amarat care tanjeste dupa atentie, asta cred Ei despre Noi.

App, mi-a placut povestioara, e strans legata de realitate. Si da, si eu am patit asta. Am inceput sa-mi dau sfaturi singura .


_______________________________________
Pierdut

pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Da, ai inceput sa zici "Poate este mai bine sa..." sau "Cred ca ar fi fost mai corect daca as fi putut sa...".
Si mie mi s-a intamplat si din cauza asta am tinut sa scriu despre.


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
bubblegum
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
Si eu m-am regasit in ce a scris.
Am avut noroc de prieteni intelegatori, dispusi sa ma asculte, dar nu poti sa profiti la nesfarsit de bunavointa lor.
Ai pus perfect punctul pe "i" cand ai spus ca nu poti sa spui familiei ce le spui prietenilor. Cred ca e din cauza prapastiei dintre generatii... e ceva ce nu poate fi inteles decat de cei de varsta ta, chiar daca familia te iubeste ca pe ochii din cap.
Eu, una, nu pot sa vorbesc cu nimeni altcineva decat cu prietenele mele bune. Nu as putea sa ii zic mamei ca vreau sa-l prind pe X intr-un colt si sa-l sarut pana nu mai am aer (dau un exemplu )


_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!



pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Da, exact, nici eu! Desi mama este de treaba si chiar mi-a spus sa ii zic. Mi-a spus sa ii zic si daca fumez, pentru ca si ea a trecut prin perioada asta si stie cum este. Insa nu pot, m-as simti aiurea sa ii zic "stii, mama, eu fumez!" sau "stii, mama, il plac pe cutarica ca are fundul intr-un anume fel si mainile frumoase".
Este putin aiurea pentru ca sunt deja in varsta si nu m-ar intelege cum ma inteleg cei de varsta mea...


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
MandarinnaMocca
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 958
^^Da^^

_______________________________________
Pierdut

pus acum 14 ani
   
bubblegum
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
E si normal sa fie asa. Poate doar daca e foarte open-minded si de acord cu orice.
Oricat de buni ar fi parintii, prietenii sunt mai buni cateodata.


_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!



pus acum 14 ani
   
-]V@nRo[-
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 330
Citisem comentariu Andreei si cred ca are dreptate.Vad ceva din Cartarescu in opera ta.M`am gandit si eu de multe ori la aceste lucruri ,dar cred ca nu vom afla niciodata raspunsul.Este un subiect despre care as putea discuta zile intregi fara sa ma opresc.
A vazut zilele trecute la TV un reportaj facut despre triburile din Papua Noua Guinee si pareau atat de speriati de camera.Oglinda li s`a parut ceva extraordinar.Cum a spus si Bianca,lucrurile care pentru noi par banale pentru altii sunt extraordinare.


_______________________________________


pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
In aceasta parte pe care tocmai am postat-o vreau sa va vorbesc despre oamenii de la care putem invata ceva, indiferent daca au o varsta mai inaintata de varsta decat a noastra, daca sunt nascuti in acelasi an cu noi sau chiar mai mici. Fiecare dintre noi are ceva de invatat de la cel de langa el. De obicei, ne inspira persoanele mai in varsta, deoarece au trecut prin multe lucruri grele la viata lor, prin fel si fel de situatii, mai mult sau mai putin comice, din care putem invata ceva, oricat de neinsemnat ar putea parea acel ceva, dar intr-o zi ne va folosi, deoarece nu stim ce ne rezerva viitorul si ce ne este predestinat. Dupa parerea mea, este bine sa-ti gasesti exemplul in familie. Doar familia este sincera cu tine, doar ea te poate ajuta in momente dificile. Si prietenii, adevarat, dar de cele mai multe ori sunt la fel ca noi si chiar nu stiu ce sfat sa ne dea, deoarece nu au fost niciodata pusi in asemenea situatii. Intotdeauna apelam la cei mai batrani, la cei mai intelepti dintre noi.
    Pentru mine, cel ce ma inspira este bunicul meu. Tatal mamei mele. S-a nascut in 1936, inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. O familie simpla din Oltenia. A ramas fara tata, acesta murind din cauza unei rani din razboi, insa pentru ca nu a murit pe front, ci acasa, statul nu a dat familiei, formata din bunicul meu, sora sa si mama lor, un ajutor financiar. Asa ca el, singurul “barbat din familie”, la varsta de 14 ani pleaca pentru a-si gasi un rost. A reusit sa se inscrie la o scoala de meserii si a invatat…munca de santier.    
    Insa, in ciuda situatiei dificile pe care o avea, a reusit sa se descurce si sa-si intretina si familia, trimitand bani.
    Nu vreau sa intru in foarte multe detalii, insa un om atat de simplu, nascut si crescut intr-o perioada dificila, cel de-al Doilea Razboi Mondial, a reusit sa ajunga inginer constructor.
    Oameni ce ne inspira, ce ne ajuta sa vedem in fata, sa vedem ce dorim sa facem cu viata noastra, cu viitorul si cariera noastra. Poate ca ati mai auzit asta, ca intotdeauna trebuie sa ascultati de cei mai in varsta, insa de cele mai multe ori ne enervam cand ni se face morala, normal, parintii sunt setati pe morala. Dar daca incerci sa asculti si sa fii, oarecum, impartial, atunci o sa vezi ca de fapt, tot ceea ce ne spun nu ne spun sa ne umple capul cu teorii pe care sa le tinem incuiate, undeva uitate in mintea noastra.


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
MandarinnaMocca
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 958
Oau! Chestiuta asta a fost chiar interesanta. Imi place ca nu folosesti cuvinte foarte impopotonate si ca vorbesti deschis despre asta. Si povestea vietii bunicului tau este impresionanta. Si mie imi place sa vorbesc cu bunicii mei sau chiar cu vecinii mai inaintati in viata despre trecut, pare totul asa de simplu, sa stai si sa asculti viata unui om.

Iti dau un LIKE de toata frumosetea, chiar daca nu exista butonul asta aici

Mai astept si alte chestiute de la tine.

P.S.: Nu te supara ca le zic chestiute, dar nu gasesc o alta denumire momentan.


_______________________________________
Pierdut

pus acum 14 ani
   
bubblegum
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
Efoarte frumos textul asta. Si incarcat cu multe sentimente.
Imi pare bine ca ai o parere asa de buna despre familia ta si ca tii la ei.
Sunt total de acord cu parerea ta despre a tine cont de parerile celor mai in varsta, de a le urma sfaturile, pentru ca experienta lor de viata isi spune clar cuvantul.
Pe de alta parte, cred ca, uneori, te convingi mai bine daca ai trait o experienta pe pielea ta. Sunt de parere ca trebuie sa iti asumi riscuri si sa fii gata sa faci fata consecintelor pentru a reusi in viata. Adica nu intotdeauna trebuie sa ne bazam pe sfaturile altora.

Una peste asta, mi-a placut mult lucrarea ta. Foarte profunda.
Bravo!


_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!



pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Va multumesc pentru...laude si sunt bucuroasa pentru ca va place ceea ce scriu!
Cred ca o sa mai scriu azi si le voi posta.


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Am aici o povestioara mai lunga, ce sper sa nu va plictiseasca. Este inspirata dintr-un fic pe care l-am scris, insa nu l-am postat niciodata pe vreun forum. Sfarsitul nu este acelasi ca la fic-ului. Sper sa va placa.


-Buna ziua, doamne Hills! Am venit sa ii aduc aceste manuale Lorei. Este acasa?
    I-am auzit vocea de la parter in timp ce vorbea cu mama mea. Am inchis usa camerei mele. M-am mai privit inca o data in oglinda imensa din fata patului meu. Aratam destul de ingrijita, feminina si delicata. Pantalonii scurti imi puneau in evidenta fundul si picioarele bronzate, abia date cu crema, avand un miros placut de ciocolata. Bluzita larguta cu Hello Kitty imi arata inocenta, copilaria, delicatetea. Exact ce-si dorea. M-am asezat pe pat si am inceput sa ma uit in diferite fisiere din laptopul meu. Nu de alta, insa nu doream sa vada ca il astept cu atat de multa nerabdare.
    A ciocanit de doua ori in usa.
-Intra, te rog!
    Si aceasta a deschis usor usa. M-am uitat inspre el:era superb. Un baiat inalt, slabut, cu parul saten deschis, ochii verzi. Parul lung ii acoperea urechile. Era imbracat cu tricoul meu preferat, cel ce i l-am facut cadou de ziua lui acum 1 an, cand a implinit 16 ani. Ii vine si acum foarte bine. Avea niste blugi castanii si tenesii pe care i-a cumparat cu mine.
-Buna Lora! Ce faci? Nu iesi?
-Nu am cu cine., ii spun, sperand ca ma va invita cu el undeva. Insa acesta a ridicat din umeri si nu si-a dat seama de aluzia mea.
-Ti-am adus aceste carti.
    A pus cartile pe pat, apoi s-a oprit brusc. Nu mai facea nimic, doar ma privea. Am lasat laptopul din brate si faceam si eu acelasi lucru. Cu pasi marunti, se apropia de pat. Priveam fiecare miscare a lui, desi era destul de greu de urmarit. Ochii imi erau din ce in ce mai obositi, iar fiorii pusesera deja stapanire pe mine. Corpul imi tremura fara sa-mi dau seama. S-a asezat langa mine si m-a privit in ochi intens. Si-a apropiat buzele de ale mele, insa la cativa cm de mine s-a oprit brusc. Si-a strans ochii, si si-a lasat capul in jos.
-Lora, nu ma forta din nou! Stii ca nu pot face asta…esti…tu esti cea mai buna prietena a mea.
-Joey, daca as fi cea mai buna prietena a ta as sti totul despre tine, insa in ultima perioada nu am mai vorbit deloc.
-Din cauza obsesiei tale pentru mine!
-Inceteaza sa-i mai spui asa, nu este o obsesie! Este iubire!
-Lora, nu te pacali singura…
-Nu ma pacalesc, ne cunoasteam de cand eram mici, am facut totul impreuna. Avem atatea amintiri. Toata viata mea este marcata de tine, daca imi doresc sa-mi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta, sunt sigura ca eram cu tine undeva si radeam. M-am atasat de tine fara vointa mea, dar tu nu ai vazut asta sau mai degraba nu ai vrut sa vezi asta.
-Nu vreau sa stric prietenia noastra…
-Nu este adevarat, daca si tu m-ai iubi la fel de mult cum o fac eu, ai renunta la orice, chiar si la prietenia noastra. Ti-ai asuma un risc si ar trebui sa faci ca totul sa mearga bine. Dar tie nu-ti pasa; sunt doar prietena ta cea mai buna.
-Doar daca te-ai pune pentru o secunda in locul meu…
-Presupun ca iti este foarte greu sa stai cu 2-3 fete deodata si sa le minti pe fiecare in parte cat de mult o iubesti si ce ai face tu pentru ea.
-Fac asta pentru ca doar tu contezi…
-Joey, mi-ai spus asta de prea multe ori. Nu te inteleg deloc...acum 2 luni am iesit la o intalnire, m-ai invitat la un film. Ne-am sarutat; eram in al 9-lea cer, simteam ca toata suferinta de pana atunci va fi rasplatitata de perioada ce urma in viata mea. Insa a doua zi nu ne-am vazut deloc, iar a treia zi ai venit si mi-ai spus ca nu poti continua relatia, si, desigur, acest lucru urmat de acelasi motiv dintotdeauna, “nu vreau sa stric prietenia noastra”. Este ceva ce nu vrei sa-mi spui? Ceva ce imi ascunzi de mult timp?
-Nu intelegi, nu ai intelege...
    Incepe apoi sa-si controleze buzunarele blugilor. Din unul de la spate scoate un mic biletel impaturit foarte frumos si legat cu o fasie din matase rosie. Mi l-a dat. M-am uitat la el cu lacrimi in ochi; stiam ca ceva nu este bine, ca va urma ceva devastator. I-am luat biletelul dintre degete, apoi, involuntar, i le-am sarutat. Acesta m-a privit cu niste ochi uimiti, insa m-am dus langa el si l-am imbratisat cu toata dragostea mea. Vreau sa-mi amintesc aceasta ultima imbratisare. Stiu ca este ultima. Vreau sa mi-o amintesc ca fiind ultima imbratisare ca fiind prieteni foarte buni si nu doar amici. Am inceput sa desfac funda, insa mainile ce imi tremurau ma faceau sa par stangace. Joey m-a ajutat. Mainile lui calde le-a cuprins pe ale mele. Caldura lor mi-a invadat corpul. Am deschis micul bilet. La prima vedere, in text erau multe taieturi si cerneala, in unele locuri, era intinsa; se vedeau urmele acolo unde fusese uda, apoi uscata. L-am privit in ochi. Simteam ca este ultima privire…

“    Draga mea prietena Lora,

Iti scriu aceste randuri pentru ca nu cred ca voi avea curanjul sa-ti spun tot ce este insiruit aici fata in fata. Sunt prea las sa-mi exprim sentimentele mele sincere in fata ta; imi este teama san u razi de mine, desi stiu ca asa ceva nu ar avea cum sa se intample.
Nici nu stiu cum sa incep. Probabil iti mai amintesti intalnirea noastra, cred ca este inca vie in inima si in mintea ta. Cred ca te intrebi de ce nu am mai continuat…off…mica mea floare inocenta, imi este atat de greu…as fi preferat daca acest bilet ti l-as fi trimis prin posta…draga mea Lora, dragostea mea, eu…voi pleca. Tatal meu a primit un nou loc de serviciu in Europa. Ne vom muta in Elvetia. Imi este atat de greu, nici nu stii.
Vreau sa mentionez ca...te iubesc atat de mult incat as ramane aici, cu tine. Te ador, pur si simplu te ador! Intotdeauna as fi vrut sa stau cu tine cat mai mult timp si stiu foarte bine ca te-am facut sa suferi atunci cand ma vedeai pe culoarele liceului sarutandu-ma cu toate prietenele mele, dar mereu ti-am spus ca doar tu contezi pentru mine. Si asa este, doar tu esti in inima mea si doar pe tine te iubesc.

    Al tau bun prieten,
                                  Joey.“


    Mi-am ridicat privirea din scrisoarea lui cu lacrimile curcandu-mi pe obrajii fierbinti. Ochii lui eram inlacrimati. M-am apropiat de el si fara sa ma mai gandesc la nimic, l-am sarutat. M-a cuprins in bratele lui. M-am lasat pe spate usor, iar el s-a asezat peste mine, inca sarutandu-mi buzele sarate de lacrimi. Il strangeam cat de tare puteam in brate, nu-l mai puteam lasa acum. Ne-am iubit ore intregi, pana la lasarea serii. Am adormit amandoi apoi.
    Insa eu m-am trezit. Afara era noapte. Stateam pe spate, iar el avea capul pe pieptul meu. Ma jucam in parul lui moale. I-am sarutat fruntea usor, iar imediat acesta s-a trezit. A sarit disperat din pat si s-a uitat la ceas.
-Cat este ora?
-Cred ca in jur de ora 10 seara. De ce…?
-Dimineata la 3 am avionul!
    A inceput sa se imbrace disperat si foarte repede, insa la un moment dat si-a intors privirea spre mine. S-a oprit brusc. Stateam in mijlocul patului, cu patura stransa intre mainile mele plangand amar. A lasat un pantof din mana si a venit langa mine.
-Imi pare atat de rau! Nici nu stii cat de mult mi-as dori sa raman cu tine. Lora? Ma asculti?
    Mi-am ridicat privirea spre el. Acesta mi-a prins chipul intre mainile sale, apoi mi-a spus raspicat:
-Te iubesc din toata inima mea!
-Doamne, Joey, este o nebunie...
-Lora, vreau sa stii doar ca dragostea mea pentru tine este fara margini.
    M-a luat in brate si mi-a sarutat fruntea si crestetul. Apoi, fara alte cuvinte, a iesit tiptil din camera. Mi-am infasurat cearceaful in jurul meu si m-am dus la geam. L-am vazut cum a iesit din casa. Am deschis fereastra.
-Te iubesc Joey!!! Atat de mult!!, si mi-am desfacut cat de mult am putut bratele mele scheletice.
    A facut si el la fel, apoi a traversat strada si a intrat in curtea sa.
    A doua zi m-am trezit foarte tarziu. Nu am putut adormi pana dimineata. Am iesit din casa in graba, nestiind de ce. Insa corpul meu ma ghida la curtea din fata casei mele. Am vazut miscari prin casa, se tot vedea o urma. Inima imi este plina de speranta, iar lacrimile imi navalesc pe chip. Usa se deschide…
-Hei, te pot ajuta cu ceva?, ma intreaba un barbat negru, chelios, ce purta ochelari. A luat o cutiie ce se afla langa usa si astepta un raspuns de la mine.
-Nu, nu, va multumesc., am raspuns incet…


_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
bubblegum
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
Ce poveste induiosatoare.
E dragostea adolescentina in forma ei pura si imi pare rau ca totul s-a sfarsit neplacut.
Inteleg durerea care i-a cuprins pe cei doi si, inainte sa termin de citit, puteam sa jur ca Joey este gay sau ca e indragostit de alta fata. Era de inteles si punctul lui de vedere, ca nu voia sa piarda o prietenie. E foarte adevarat. Dragostea asta de inceput nu tine la nesfarsit, si cu ce ochi te mai uiti la fostul iubit, care se intampla sa fie si fostul cel mai bun prieten si sa incerci sa te porti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Asa ceva nu exista.
Sunt sigura ca amandoi aveau sa se refaca dupa o perioada mai mult sau mai putin dureroasa. Deh, "Ochii care nu se vad, se uita."


_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!



pus acum 14 ani
   
laurarock
Bebe

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 26
Am citit tot ceea ce ai scris pana acum si mi se pare foarte frumos. Chiar exprimi realitatea intr-un mod atat de interesant, iar sentimentele ce reies din ceea ce ai scris cred ca le-am simtit cu totii cel putin o data... 
Iar aceasta ultima povestea a fost una atat de trista; parca stiam si simteam ca el trebuie sa plece 

lucruri banale citit tot ceea scris pana acum pare foarte frumos. chiar exprimi realitatea intr-un

34.1KB


_______________________________________
I like being unperfect

pus acum 14 ani
   
CherryMada
Prospatura

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 400
Bianca in primele compuneri am observat un bun spirit al bobservatiei, un ochi critic, niste mici meditatii, unde tu, mai mult au mai putin filozofezi. Sunt foarte dragute, insa ultima m-a asins mult, e foarte induiosatoare si as vrea sa citesc si ficul, numai de mi-ai da site-ul. Bafta in continuare la scris.

_______________________________________
We are not what you thing we are, we are golden..


pus acum 14 ani
   
© Bianca
Moderator

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1271
Nu am postat niciodata fic-ul, pentru ca nu am crezut ca o sa atraga.

_______________________________________

->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina

pus acum 14 ani
   
CherryMada
Prospatura

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 400
Pacat, eu zic ca ar atrage, din ce am vazut, mie mi-ar placea.

_______________________________________
We are not what you thing we are, we are golden..


pus acum 14 ani
   
MandarinnaMocca
De pe aici

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 958
Mini-ficul asta mi-a placut foarte mult! Cred ca este preferatul meu dintre toate scrise de tine. Mi-a placut ca ai descris atat de bine sentimentele fetei, iar scrisoarea lui a fost profunda. O iubire adolescentina adevarata.

_______________________________________
Pierdut

pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la