bubblegum
De pe aici
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 560
|
|
Salut!
Am decis sa imi deschis un topic pentru proza in afara ariei TH, pentru ca am o gramada de proza scurta scrisa. Majoritatea e in romana, dar am cateva bucati in engleza la care tin enorm. Sper sa va placa, pentru ca tot ce am scris eu poarta o bucatica din mine si din anturajul meu. Fara alte prezentari, am sa postez primul text.
Pe partea cu soarele
Căldura a umplut deja toată garsoniera, de parcă ar încerca să mă dea afară, să mă gonească în arşiţa infernală din cartier. Aerul e greu de respirat, ventilatorul nu face faţă, iar bricheta nu mai merge. E iulie, miezul verii, mi-e cald şi lene, iar articolul pe care trebuie să-l predau zace neterminat pe măsuţa de cafea. Îmi aprind o ţigară. Deşi fumul face aerul să devină tot mai încărcat, nu mă deranjează şi mă aşez în fotoliul meu vechi şi moale, contemplând peisajul răscopt de razele puternice.
Telefonul nu a mai sunat nici nu mai ştiu de când, de parcă toţi au dat ortu' popii. Formez repede numărul Rheei şi las să sune de câteva ori, fără să primesc vreun răspuns. E tipic Rheei: nu dai niciodată de ea când trebuie şi apare din senin în cele mai nepotrivite momente. Tocmai când îmi pierdusem speranţa că îmi voi vedea prietenii, aud un ciocănit vioi la uşă. Mă ridic greoi, apăs pe clanţă, iar de partea cealaltă a uşii îl văd pe Marc, mai zâmbitor ca niciodată, care intră val-vârtej trântind uşa în urma lui.
- Ce-i cu căldura asta? Mă interoghează el.
- Nu e vina mea, sunt în inferioritate numerică, am râs eu.
- Hai să ieşim. Am adus-o pe Mary-Jane, chicoteşte el şi îmi face cu ochiul ca un borfaş de la colţul străzii.
Mary-Jane... ştiam prea bine numele ăsta şi parcă deodată mi-am amintit de ochii ei verzi şi de aroma ei fermecătoare, un pic înţepătoare. Am ieşit amândoi de parcă am fi fost legaţi de rachete nu ne-am oprit decât pe colina de la marginea cartierului, unde ne facem veacul de când ne ştim.
- Iian, dă-mi o ţigară, sau măcar o jumătate.
- Nu am, răspund eu încurcat, ştiind că ţigările erau incă pe măsuţa mea de cafea.
- Mă rog, Marc se scotoceşte prin buzunare şi scoate o foiţă de ţigară pe care o umple cu iarbă mărunţită, apoi o rulează si umezeşte capătul cu limba ca s-o lipească. Nu se grăbeşte, ba chiar trage de timp, dar rezultatul merită din plin aşteptarea. O aprinde şi trage el primul fum, apoi mi-o întinde şi mie, iar eu o apuc cu mare drag, o privesc, o adulmec şi îmi apăs buzele în jurul capătului care nu fumegă.
Încetul cu încetul, lumina soarelui devine tot mai blândă, de parcă ar fi presărată cu broboane de diamant şi o căldură primitoare mă îmbrăţişează. Îmi ridic ochii spre cer şi caut forme ascunse în nori.
- Uite-l pe Zeus cu carul său, îi şoptesc eu lui Marc. E supărat şi are un fulger în mână.
- Nu, nu e Zeus. Sunt ski-jet-uri. Marc pufneşte într-un râs zgomotos care îmi face pielea de găină.
- Şşşt! Îl atragi spre noi!
Deodată, un fel de undă străbate pământul, de parcă ar fi pe cale să se despice ca o piersică răscoaptă. Mă întorc pe burtă şi îmi înfig degetele în iarba moale.
- E cutremur! Simţi cum se zguduie? Ţi-am zis că o să-l superi! Ţip eu disperat strângând din ce în ce mai tare smocurile de iarbă. Marc râde puternic lângă mine şi nu ştiu ce i se pare atât de amuzant.
- Prostule, râde el. Prostule, îţi sună telefonul.
Revelaţie. Da, telefonul, uitasem de el. Îl scot din buzunar şi cutremurul apocaliptic e acum în mâinile mele. Privesc ecranul cu greu şi numele Rheei îmi pluteşte în format 3D în faţa ochilor, aşteptând parcă să-l apuc. Răspund.
- Da.
- Iian, unde eşti? Mă întreabă Rhea.
Nu mă grăbesc să îi răspund. Privesc atent colina şi peisajul ce ne înconjoară, firele de iarbă ce par a fi devenit gigante din senin şi fumul ţigării ce ne invăluie într-un voal cald şi intim. Vocea Rheei mă trezeşte din contemplare.
- Deci, unde eşti?
- Pe partea cu soarele, rostesc eu mândru că am găsit sintagma perfectă pentru a descrie împrejurimile.
- Eşti spart?
- Ăăă... nu.
Sper că nu s-a prins că mint. Rhea oftează la capătul celălalt şi am simţit o urmă de dezamăgire in tonul ei.
- Aha. Nu te mişca. Vin acum.
P.S. Am scris asta pentru un concurs de proza si sunt tare mandra de cum a iesit pentru ca e inspirata din realitate.
Modificat de bubblegum (acum 14 ani)
_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!
|
|
Pacat ca uneori nu putem avea chiar tot ce ne dorim.A fost frumos din partea ei sa se sacrifice pentru el.A fost...emotionant. 
