∂σsε σ нαρρํηεs
De pe aici
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 646
|
|
Deci proza asta este cam prea lunga si imi cer scuze .  Nu cred ca o sa va placa , dar ... sa vedem .
Cadoul din Ajunul Craciunului
"-Nu pot sa pricep de ce nu ma intelegi Iz', eu doar imi urmez calea .
-E doar un vis Andy , renunti la tot .Renunti la noi pentru un simplu vis?
-Nu e doar un vis , de ce nu vrei sa intelegi ca voi reusi ? De ce nu crezi in mine?
-Cum vrei tu , Andy . Succes !"
Ma trezesc in toiul noptii din nou panicata , plina de lacrimi si cu respiratia taiata .Imi aduc aminte de ultima noastra cearta si de chipul sau angelic .De acei ochi verzi ce ma inebuneau la fel de mult ca si zambetul sau parca coborat din rai . Ma ridic din pat incercand sa inspir aerul caldut din camera , ce parca ma readuce la viata . Ma indrept cu pasi marunti spre dulap.
Mi s-a parut ca am facut mii de pasi prin bezna pana am ajuns la dulap de unde am scos , dintr-un sertar , un tricou albastru impachetat frumos , care emana inca acelasi miros puternic , barbatesc , chiar si dupa trei ani. Despachetez tricoul cu mare grija si gasesc o foaie . Simt deja noduri in stomac si cum ranile din inima mea , de abia pansate incep sa sangereze din nou . Sunt pur constienta ca imi fac singura rau ,chiar si dupa atatia ani. Oftez apasat si incep sa o citesc pentru a nu stiu cata oara .
"Iz' imi e tare dor de tine . Nu mai stiu nimic de tine de mult timp . Ti-am tot trimis scrisori lunare . Regret nespus de mult ca am renuntat la noi , iar tu inca nu ma poti intelege . Chiar ma doare ca tu nu vorbesti cu mine ... ma doare mult prea rau . Iz' nu mai rezist ! M-am saturat sa ma distrug singur asa ca ... Renunt ! ... Asta e ultima scrisoare pe care ti-o trimit ... Nu mai suport ! Ai grija de tine ..."
Scap foaia din maini si incep sa tremur necontrolat . Tremuratul este continuat de siroaie de lacrimi sarate si suspine adanci . Imi indrept privirea spre geam , privind cerul alburiu din care cad lin parca dansand , un dans al tacerii , fulgi de nea .
Privesc cerul minute in sir pana tremuratul si lacrimile mi se opresc . Raman numai suspinele dureroase . Pun foaia pe tricou , apoi impachetez tricoul si il pun in acelasi sertar de unde l-am luat .
Ma ridic de pe podea si ma indrept spre pat . Simt cum ochii mei vor sa se inchida . Ajung intr-un final si ma bag in pat , adormind imediat.
Nu stiu cand au trecut orele si noaptea s-a risipit . Deodata aud usa scartaind , iar mai apoi niste pasi .
-Neata draga mea ! imi spune vocea melodioasa a mamei.
-Inca cinci minute mama , te rog ! spun eu moracanoasa.
-Nici gand scumpo, doar stii ce este azi nu?
-E sambata ? spun eu uitandu-ma la ea cu nepasare.
-Haide draga stiu ca poti mai mult , imi spune ea avand o fata de catel plouat.
Ma uit in ochii ei nelinistita , incercand sa imi dau seama ce ar putea fi azi in afara de sambata . Privesc pe geam cum ninge si dintr-o data ma luminez , zambind prosteste.
-Ajunul...
-Insfarsit ! Acum , ridicate din pat pentru ca trebuie sa mergi la magazin ca sa cumperi cate ceva.
Am dat din cap afirmativ apoi mama a iesit din camera.
M-am ridicat din pat si am mers la dulap de unde mi-am ales o pereche de blugi , niste ghete , o bluza , un sacou si un palton. Dupa ce am fost gata , am luat lista cu cumparaturile care trebuia sa le fac si am plecat.
Nu am zabovit mult cu cumparaturile , dar simt nevoia sa raman afara pentru ceva timp.
Am mers in parcul cel mai apropiat de casa . M-am asezat pe prima banca care se afla chiar la intrarea in parc . Am inceput sa privesc in gol respirand aerul ca de gheata . Sute de amintiri au inceput sa mi se deruleze in minte .
Nu pot sa uit nici acum , cat de mult adora zapada , cat de mult noi iubeam sa ne sarutam in zapada pufoasa din fiecare iarna . Aducandu-mi aminte de ultima iarna pe care am petrecut-o impreuna cateva lacrimi au inceput sa isi croiasca drum pe obrajii mei .
Am ramas inlemnita pe acea bancuta , pana cand am inceput sa am o senzatie ciudata de euforie. M-am ridicat de pe banca si am pornit spre casa .
Pe drum , a inceput din nou sa ninga , cu fulgi mari , iar vantul sa isi faca de cap . Vantul ma face sa tremur de frig , dar acest lucru nu ma face sa ma opresc din a ma gandi de ce am aceasta stare de euforie. Am grabit pasul fiind deja inghetata . Mi-a revenit in minte imaginea lui , razand de mine pentru ca imi este frig , apoi luandu-ma in brate . Am inceput sa zambesc aducandu-mi aminte de zambetul sau angelic...
Sunt aproape acasa , iar la un moment dat zaresc o masina albastra parcata in fata casei .
-K?!
E ciudat , nu are cine sa ne viziteze pe mine si pe mama . M-am apropiat mai mult de masina si am inceput sa o studiez . Nu am gasit nimic care sa imi dea un indiciu despre a cui ar putea apartine aceasta masina.
Am dat din umeri apoi am mers in casa .
-Maaaaaamaaaaa , am venit !
-Bine scumpo ! Te rog sa vi in sufragerie .
M-am descaltat , mi-am lasat paltonul in cuier , apoi am mers si am lasat cumparaturile in bucatarie . Am inceput sa o aud pe mama vorbind cu cineva , dar nu imi pot da seama cu cine .
Ma indrept cu pasi marunti spre sufragerie . Cand ajung in dreptul usii de la sufragerie o vad pe mama stand in fata cuiva oferindu-i niste fursecuri . Cum ma vede , mama , imi zambeste aproape cu lacrimi in ochi si se da la o parte ...
Inima incepe sa imi bata frenetic... E imposibil !... Nu poate fi ... chiar el !... Inlemnesc total cand el se ridica si se apropie de mine cu acelasi zambet fermecator si cu aceeasi ochi verzi.
-Aa... Andy , doar atat reusesc sa pronunt .
A venit la mine si ma luat strans in brate , in asa fel incat capul meu sa fie proptit de pieptul sau . Imediat ce am inceput sa ii simt respiratia calda , lacrimile imi apar din nou si incep sa il strang puternic in brate .
-Mi-a fost tare dor de tine Iz' . Nu am sa mai plec de langa tine niciodata . Sper ca sunt un cadou bun , imi spune el , apoi imi ridica capul si ma saruta cu multa pasiune .
-Esti cel mai frumos cadou din Ajunul Craciunului .
_______________________________________
Easy come, easy go
That's just how I live.
|
|
))
.
.