∂σsε σƒ нαρρíηεs
De pe aici
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 646
|
|
Fetelor multumim foarte mult si speram sa va placa pana la sfarsit si sa comentati si criticati . So next:
* Tom a tras o gura mare de aer , iar apoi a dat-o afara din plamani . Ma uitam la el parca hipnotizata . Si-a intors privirea spre mine privindu-ma in ochi , apoi mi-a cuprins mainile intr-ale lui . -Ann stii ca ti-ai aruncat jurnalul pe fereastra? , ma intreba el strangandu-mi mainile si mai tare , ca si cum nu ar dori sa ma piarda , ca si cum i-ar fi frica ca voi fugi . -Da , uram jurnalul ala , spun eu incruntandu-ma. -Pai l-am gasit eu a doua zi de dimineata , inghite in sec si privirea ii e trista , nu am rezistat , defapt nici nu stiu ce m-a apucat si l-am luat , l-am citit , apoi l-am ars. Stiu ce simti si chiar imi pare rau . Nici nu stii cum imi arde sufletul in mine , de atunci . Nu am spus nimic , doar am lasat privirea in jos si mi-am ghemuit genunchi la piept . Am inghiti in sec incercand sa opresc lacrimile sa imi curga pe obraji , dar nu am reusit pentru ca toate amintirile , toate sentimentele pe care le-am simtit cand scriam in acel jurnal , au revenit toate de odata si parca vor sa ma distruga . Eram asa de ingandurata inca nici nu am observat cand Tom m-a luat in brate . Ii simteam caldura corpului , cum ma incalzeste si ma opreste din tremuratul care incepusem sa il simt . Parca ar fi butonul de resetare al unei bombe ce e pe cale sa explodeze . -Nu e nimic Tom oricum e vina mea ca l-am aruncat si nu nu sunt suparata pe tine ca l-ai citit si l-ai ars , oricum vroiam sa scap de continutul lui ,daca asta te intrebai , ii spun eu zambind blajin . -Si atunci de ce plangi ?, ma intreaba el stergandu-mi cateva lacrimi de pe obraji . -Pentru ca toate acele amintiri , toate acele sentimente pe care le-am inchis au revenit acum pentru un scurt moment ,de asta am plans , spun eu accentuand ultimele doua cuvinte . -Stii ... ar mai fi ceva , e o poveste lunga pe care nu ... nu as vrea sa ti-o spun , dar nimeni nu vrea . Dar eu nu mai suport sa mai tin in mine , imi spune Tom lasand capul in jos , iar vocea lui , o puteam simtii cum incepe sa tremure. -E vorba despre parintii mei , despre ce s-a intamplat , povestea care nu vrea nimeni sa mi-o spuna nu ? , intreb eu intr-un fel entuziasmata si intr-un fel trista pentru ca acum simteam ca nu mai vreau sa aflu acel adevar , nu stiu de ce ,dar nu pot evita sentimentele . -Da Ann , acea poveste , vocea ii tremura din ce in ce mai mult , iar corpul lui se racea , era ingrozit , mai intai trebuie sa stii ce-i cu pandantivul care l-ai gasit tu . Atunci isi scoate pandantivul de la gat si il tine in mana , zambeste , dar nu e acel zambet normal , e un zambet ironic , sarcastic si scarbit . Nu esti singura sa zic anormala de aici , eu si fratemiu suntem la fel de diferiti ca tine , poate chiar mai diferiti si mai ciudati . Avem anumite puteri , pe care putem sa le folosim , defapt sunt multe chestii incurcate la noi . Pandantivul e de pe vremea cand Bill si cu mine eram inca tineri si stateam sub aripa protectoare a celor ce erau ca noi , defapt noi pentru ei eram marionetele ce le indeplineau planurile , razbunarile , stateam numai dupa ordinele lor iar pandantivele erau date de ei ca sa ne uneasca ,sa fim puternici si sa uitam tot ce am facut , tom incepe sa strang pandantivul in pumn , iar mana sa ii tremure . Intr-o zi ... am primit ca ordin de la ... chiar de la proprii nostri parinti... sa venim aici in Berlin si sa cautam o familie ... Trebuie sa stii ca de la parintii tai mostenesti toate aceste lucruri pe care le ai , mama ta a fost cititoare de vise ca si bunica ta de altfel , ceea ce pe jumatate esti si tu asa poti sa explici visele pe care le ai , iar tatal tau a fost un fel de vrajitor , iar punctul lui forte era vantul , de aia te simti ca acasa atunci cand adie vantul sau cand esti in padure , s-a oprit din nou si a inghitit in sec , stia atat de multe despre mine si familia mea , stia unde ma simt bine si de ce , nu imi venea sa cred ca poate stii atatea . Revenind ... ne-au pus sa cautam o familie aici in Berlin in care se aflau o cititoare de vise si un vrajitor si aveau si ...o fata de varsta noastra . Nu ne-am impotrivit pentru ca nu stiam ce altceva puteam face ... asa ca am venit si am gasit familia ei stiau de noi ... am facut-o pasnic sa spun asa , am mers in padure intr-un luminis ... iar acolo .... acolo s-a sfarsit totul ... iar apoi dupa asta am renuntat la ai nostri am luat-o pe caile noastre , de aia nu am vrut sa ma apropii de tine nici eu nici Bill , ne uram din ziua aceea , spune el incepand sa lacrimeze. Nu stiam ce sa spun , nu stiam ce sa fac , eram total blocata . Nu mai clipeam , iar lacrimile se prelingeau usor si dureros pe obrajii mei . Simteam ca ceva se rupe pur si simplu in mine . -Ann , habar n-ai ... offf te-am iubit din prima clipa in care te-am vazut ... dar pana acum nu am putut face nimic . Ann te iubesc , nu mai pot tine asta in mine . Nu stiam ce sa fac , cuvintele lui imi rasunau unul cate unul pe rand in minte fara sa se opreasca . -Tom ... te rog du-ma ... acasa , atat am reusit sa scot din gura mea amortita . Tom a oftat , incercand sa se abtina din tremurat , si sa isi revina din starea pe care o avea , dar se pare ca suferea la fel ca mine , dar eu mai eram si in stare de soc . Se ridica de pe banca si imi intinde mana . Ma ridic si incep sa merg , iar el vine langa mine . Nu spune nimic , vrea sa imi puna o mana pe umar ,dar si-o retrage . Am mers in continuare , inghitind amandoi in sec . Fiecare suferea in felul lui , ii puteam simti sufletul , dar nu il pot ierta , nu acum . Defapt acum nu stiu nici macar unde sa ma duc , ce sa fac , cum sa imi revin .
Dupa mii de pasi inceti ajung in fata casei . Stiam ca nu va spune nimic asa ca inghit din nou in sec si incerc sa vorbesc . -Mersi ca ... mi-ai spus ... si m-ai adus pana acasa ... Vreau sa plec in casa , dar tocmai cand vreau sa pun mana pe clanta , Tom ma prinde de mana . -Te rog ... doar lasa-ma sa fac ce simt . Nu am spus nimic , doar am dat in sens afirmativ din cap . Atunci Tom m-a luat strans in brate aproape ca nu mai aveam aer si a inceput sa planga in hohote .Nu am mai putut rezista , simteam cum mi se rupe inima si sufletul , oricat de tare l-as fi urat , sau mai bine zis as fi vrut sa-l urasc nu puteam pentru ca inauntrul meu il iubeam mult prea mult . Il strang si eu in brate , cuibarindu-ma la pieptul lui si dau drumul lacrimilor . Suspinam , iar respiratia mea devenea din ce in ce mai accelerata si mai grea . Nu stiu cum aratam , nu imi pasa , ma simteam bine in bratele lui si il iubeam o stiam sigur , dar nu putea sa ii spun nu puteam sa il iert imediat , nu puteam sa uit tot ce s-a spus, asa de repede . Dupa ce ne-am mai linistit , mi-am gasit glasul pentru a mai spune cateva cuvinte ... -Tom te rog ... te implor ... nu mai vreau sa te mai vad ... macar pentru o perioada , inghit in sec si il strang cat pot de tare in bratele mele firave .
Modificat de σяαηġε sτяαώßεяяŷ (acum 14 ani)
_______________________________________ Easy come, easy go That's just how I live.

|
|