Oxygen
Prospatura
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 143
|
|
Mersi de comentariu, apreciez! ^^
Vreau să vă zic de pe-acum că următorul text este legat de doi băieţi, deci...relaţia dintre doi băieţi. XD Aşa, ca pentru cei care nu suportă relaţiile între persoane de acelaşi sex. 
Ei cred
Cei doi intrară în încăpere, privind plictisiţi pereţii. Locul acela nu se schimbase deloc, era la fel ca înainte: prăfuit şi plin de mucegai şi pânze de păianjen. De fapt, era de aşteptat acest lucru, având în vedere că nimeni nu a mai trecut pe acolo de ani de zile, nedând semne că ar mai fi interesaţi de acea casă. De aceea, în urmă cu două luni, Elian şi Jesse au îndrăznit să calce acel pământ pustiu, devenind, astfel, locul lor secret. Nu mai aveau vârsta la care să aibă un loc secret sau să se joace de-a fantomele în locuri pustii, dar aşa erau ei. Întotdeauna diferiţi de ceilalţi.
Au intrat tăcuţi în casă. Erau obişnuiţi cu praful de pe mobilierul vechi, cu scârţâitul podelei, cu portretele ciudate de pe pereţii a căror culoare ce, înainte părea a fi un mov frumos, acum e ştearsă, dând mai mult într-un gri trist şi, mai ales, cu zgomotele ciudate ce proveneau de la etaj mai tot timpul, mai ales pe timp de furtună. Puteau spune că adorau acel loc, că, o dată intraţi, simţeau că nimeni şi nimic nu i-ar putea atinge.
Elian şi-a lăsat ghiozdanul jos şi, cu foarte mare lejeritate, se trânti pe fotoliu, ridicând praful în aer. Strâmbă din nas şi îşi îndreptă privirea spre prietenul său de o viaţă, Jesse.
-Eşti ok?
Jesse tresări, ca şi cum ar reveni la realitate după o lungă perioadă de visare. Zâmbi forţat şi se aşeză în faţa lui Elian, cu fundul pe podea.
-Elian, tu crezi că vom avea un viitor bun? întrebă brunetul, stânjenit.
Roşcatul îl privi şi, chicotind uşor, rosti:
-Vrei să te faci avocat, nu? Sigur că vei avea un viitor bun!
-Crezi că vom fi prieteni şi după ce vom termina liceul?
-Cred!
-Crezi în mine?
-Cred.
-Crezi în prietenia noastră?
Roşcatul ezită. Nu înţelegea de ce întreba astfel de lucruri, dar hotărî să-i facă jocul.
-Cred...
-Crezi în sinceritate, loialitate, gelozie, plăcere?
-Cred.
-Crezi în dragostea dintre două persoane? În sentimentul acela de iubire dintre două persoane?
-Cred.
-Crezi că două persoane se pot iubi şi pot fi împreună indiferent de ce cred alţii?
-Cred.
-Crezi pe dracu`!
Jesse se ridică de pe podea, scuturându-şi pantalonii de praf şi ieşi din casă nervos. Elian se ridică şi, luându-şi ghiozdanul de pe podea, îl urmă, încercând să-l prindă din urmă. Când ajunse în spatele lui, îl apucase de mână, oprindu-l din alergat.
-Ce e cu tine, Jesse?
Brunetul se întoarse şi îl privi în ochi, smucindu-şi mâna din strânsoare băiatului.
-Tu nu crezi că voi avea un viitor bun, ci doar prosper. Tu doar crezi că vom fi prieteni şi după liceu, nu eşti absolut sigur. Tu nu crezi în mine, nici măcar în prietenia dintre noi, crezi doar în relaţia de amiciţie ce te face să te simţi mai bine. Tu nu crezi în sinceritate, loialitate, gelozie, plăcere, crezi în senzaţii tari. Tu nu crezi în dragostea dintre două persoane, crezi în dragostea dintre o fată şi un băiat. Tu nu crezi că două persoane se pot iubi indiferent de ce cred alţii, tu crezi că o fată şi un băiat se pot iubi nepăsându-le de părerea celorlalţi.
Elian îl privi stupefiat pe băiatul din faţa sa. Nu înţelegea ce vroia să spună; încercă să insinueze că este superficial?
-Mai am o singură întrebare pentru tine, rosti brunetul, făcând o pauză, ca şi cum ar aştepta confirmarea roşcatului. Crezi că poate exista dragoste între două persoane de acelaşi sex?
Elian îl privi uimit. Inima i se oprise în loc şi continua să se holbeze la el. Clipi de câteva ori, ca şi cum ar încerca să-şi confirme faptul că e chiar real ceea ce se întâmplă şi, după minute de tăcere, în care cei doi nu făceau decât să se privească, rosti încet:
-Nu, Jesse. Nu cred...
Jesse îl privi dezamăgit, întorcându-se şi dând să plece. Elian îl prinse de cămaşă şi, printr-o mişcare scurtă, îl îmbrăţişase, sprijinindu-şi capul de spatele său. Elian era mai scund decât Jesse. De fapt, erau total opuşi: Jesse era înalt, bine făcut şi foarte sociabil, pe când Elian era scund, slăbuţ şi tăcut. Nimeni nu a înţeles niciodată cum de cei doi sunt prieteni atât de buni.
-Nu cred asta, Jesse. Cred că poate exista dragoste între doi băieţi prieteni de o viaţă, ce îşi ştiu toate secretele şi slăbiciunile, ce stau mereu împreună, ce se completează unul pe altul, ce se simt bine împreună, ce au descoperit o casă de mult uitată. Cred că poate exista dragoste între doi băieţi pe nume Elian şi Jesse. De fapt, nu, nu cred asta. Sunt sigur.
Modificat de Oxygen (acum 14 ani)
_______________________________________
S-E-M-N-Ă-T-U-R-Ă
|
|
