|
|
7.
Am stat privind pe geam pana cand am auzit-o pe Nina oftand. Mi-am mutat capul in directia ei; statea privind covorul de sub picioare, tigara arzand in mana ei. S-a uitat urat spre ea si a stins-o in scrumiera, apasand cu forta spre ea. S-a ridicat in picioare si s-a uitat in locul unde statuse jos, fotoliul meu. Am continuat sa ma uit la ea, fara sa zic nimic, in timp ce ea se pipaia pe buzunare sa vada daca si-a uitat ceva. -O sa plec., mi-a spus si s-a uitat cateva secunde pe geam la cerul innorat. Nu am raspuns. Nici nu aveam de ce. Ea nu trebuia sa stie acest lucru, nu trebuia sa stie ca va fi prima decat dupa aceea. Acum se va folosi de acest lucru, Nina este foarte convingatoare, este meschina si stie ce vrea. Nu este nehotarata. Odata ce si-a pus ceva in minte nu se lasa pana cand nu obtine acel ceva. Este sigura pe ea. Iar eu sunt vulnerabil, usor de pacalit. Nu stiu daca atunci cand zic ce vreau este adevarat. Ma razgandesc mereu. Suntem total opusi, cuplul perfect. Inca mai privea cerul innorat atunci cand mi-am indreptat privirea spre ea. -Te conduc., au fost singurele cuvinte ce au putut sa-mi iasa printre buze. Nu-mi doream sa ramana aici cu mine, nu dupa ce m-am facut de ras in fata ei in asa fel, nu duce ce a aflat din cauza unei neintelegeri ca inca mai sunt virgin. Intotdeauna am visat la momentul in care voi face dragoste pentru prima data cu o fata pe care o iubesc. In timp ce o voi tine in bratele mele stand intinsi pe pat, goi, infasurati in cearceafuri albe, pupandu-i crestetul, ii voi ridica usor capul spre mine si ii voi spune ca a fost prima femeie din viata mea, ca o voi tine minte toata viata. Va fi un moment romantic, asa gandeam, ea se va bucura de acest lucru si va sti cat de mult o iubesc si cat o pretuiesc. Dar nu simt ca pot face asta cu Nina. Nu cu ea, nu dupa ce a aflat intr-o asemenea situatie de micul meu secret bine pastrat. Doamne, ce rusine! Baiat la douazeci si ceva de ani ce nu a facut-o niciodata! Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar reactiona cei din anturajul ei, in ce stil m-ar batjocori si cum m-ar striga pe strada daca afla. Acest lucru ma face sa zbier si sa o dau afara din apartamentul meu, sa nu o mai vad niciodata, sa nu mai sufar din cauza ei, sa ma simt liber. Nici nu stiu ce sa mai cred. Nu stiu cum sa mai abordez situatiile atunci cand ne certam, nu stiu cum sa o impac, cum sa o fac sa-si dea si ea seama ca nu trebuie sa exagereze atat de mult. Poate ca, pe dinafara, cuplul nostru este unul perfect. Facem atatea impreuna, suntem spontani, impartim bani, dormim unul la altul, familiile noastre stiu de relatia noastra, suntem tineri, ne iubim. Ne ditram oriunde, indiferent daca suntem pe o banca afara sau intr-un club. Insa daca toti acei oameni ar fi in interiorul relatiei, ar vedea ca toate aceste lucruri nu sunt atat de roz precum par:ea intotdeauna vrea in cluburi, sta afara pe banca doar atunci cand nu are prea multi bani, familia mea nu este de acord cu relatia sub nicio forma, mama ei zice ca nu sunt in stare sa am grija de ea si isi doreste ca ea sa se impace cu fostul iubit, nu facem lucruri nemaipomenite impreuna, insa ea intotdeauna minte si infloreste lucruri. Dar lucrurile astea doar noi le stim, doar noi le traim. Cei dinafara se bucura doar ca relatia merge si ca inca suntem impreuna, dar nu stiu cum este, de fapt, inauntrul ei. -Bill…,a soptit. As fi vrut ca pentru un moment sa scap de aceasta identitate. -Nina, nu cred ca mai este ceva de spus. Niciodata nu este ceva de spus in plus. Intotdeauna am lasat lucrurile sa decurga de la sine, dar vad ca asta nu este indeajuns in aceasta relatie. Nu am putut niciodata sa dezbatem lucrurile asa cum trebuie, pentru ca dupa ce ne certam, a doua zi totul era frumos, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Crede-ma, m-am saturat de toata aceasta situatie, nu imi este deloc usor. Este dificil…, am facut o pauza pentru a ma gandi ce sa mai spun, apoi am continuat, si este pentru ca noi nu am stiut cum sa facem sa nu fie asa. Noi! Noi doi suntem vinovatii! Nu situatiile in care ne-am aflat, nu oamenii din jurul nostru, nu vremea! Pur si simplu noi nu am stiut cum sa pretuim aceasta iubire ce s-a nascut intre noi. -Mereu ai spus ca uitam lucrurile rele din trecut. -Da, am spus, dar este bine sa le uitam, insa sa nu le trecem cu vederea, pentru ca aceleasi greseli se vor repeta iar si iar si iar, pana cand o sa ne saturam amandoi sa ne certam pe acelasi subiect aproape zilnic. -Dar indiferent de toate aceste certuri…eu…, insa nu apuca sa termine pentru ca eu o intrerup si continui: -…”eu te voi iubi”. Stiu Nina, asta stiu mereu! Intotdeauna imi spui ca ma iubesti, dar este oare ceea ce simti tu cu adevarat? Este iubire? Este mila? Iti este mila de mine sa ma parasesti? Iata-ma! Sunt intreg in fata ta!, ridic usor tonul si am ridicat mainile. Ma vezi?! Ce este atat de greu? Spune-mi acum daca nu mai vrei sa continuam relatia. Spune-mi! Nu ma lasa sa cred in continuare ca ma iubesti. Nu a spus nimic. -Asa credeam si eu…, ii zic si ma asez pe covor, sprijinindu-mi spatele si capul de sifonier. -O sa plec... Nu i-am raspuns. Priveam in gol, incercand sa fac abstractie de umbra ei ce se indeparta.
_______________________________________
 www.cherrypie.3xforum.ro ->noul meu forum; useri sunt asteptati, sunt deschisa la idei despre cum sa arate si ce sa contina
|
|