|
|
Va multumesc foarte mult pentru pareri. Astept impresii si critici, daca e ceva ce vi se pare in neregula. Nu va sfiiti sa fiti sincere. Ma bucur ca va place ficul si ca il cititi.
Alexandra, bine ai venit la topicul meu. Sper sa ramai pana la final.
Pana una-alta, voi pune un next mai lung, pentru ca maine plec si ma intorc abia marti seara. Mda... am admiterea :|
Sper sa va placa 
Mirosul de cafea era imbietor cateva ore mai tarziu cand Helena deschise ochii. Tom butona calculatorul fiind prins intr-un joc, iar pe masa din bucatarie erau niste fructe si un borcanel de iaurt. Helena isi turna o cana de cafea, apoi se aseza in bratele lui Tom, fara sa-i pese ca acesta era pe cale sa piarda. El o saruta pe umar si mai jos, pe brat, lasand balta jocul.
- Cum ai dormit?
- Tun, raspunse ea intr-o voce aspra. Ma doare capul. Am baut cam mult aseara.
Tom ii arunca o privire care ar fi putu la fel de bine sa spuna „Nu mai spune”.
- Ma crezi ca nici nu stiu cum am ajuns in casa? Rase ea de propria greseala.
- Presupun ca nu-ti mai amintesti nici ce-a urmat sosirii tale, chicoti el.
Helena isi sprijini capul pe umarul lui, jucandu-se cu o codita neagra. Se gudura si se inghesui mai mult in corpul sau, inhalandu-i mirosul de after shave.
- Vag, dar stiu ca a fost nemaipomenit. Inca ma trec fiori cand ma gandesc, rase ea.
Rase si el, vizibil magulit. Orgoliul sau nu avea niciodata de suferit cu ea prin preajma pentru ca Helena stia sa aprecieze un barbat, mai ales in pat.
- Si cum a fost la premiera? Intreba el aparent fara prea mare interes.
- Stii si tu... ca la orice eveniment monden; lume multa, pretentioasa si foarte rafinata. Sincer, a fost o petrecere foarte reusita. Nu-mi pare rau ca m-am dus, chicoti ea, apoi continua pe un ton serios.
- M-am intalnit cu Camille. Inima lui Tom sari peste o bataie. Si-ar fi dorit ca Helena sa nu aduca vorba despre ea intr-un moment ca asta. E draguta foc, continua ea. Sincer, o credeam o ciufuta ingamfata, dar mi-a parut chiar simpatica. Trebuia sa-mi fi dat seama mai de mult ca nu orice femeie poate ajunge aici, spuse ea impungandu-l cu varful aratatorului in dreptul inimii.
Tom nu era multumit de evolutia discutiei si ar fi dat orice ca sa-i sune telefonul, sau sa fie cineva la usa, sau chiar sa inceapa o furtuna violenta cu tunete si fulgere. Dar nimic din toate astea nu se petrecu. Totul era calm, de parca momentul perfect plutea in aer de ceva timp.
- Hm, mda, isi drese el vocea, e... de treaba. Helena aproba cu o miscare viguroasa a capului in timp ce sorbea din cana sa de cafea.
- Cum v-ati cunoscut? Chicoti ea cuibarindu-se in bratele lui.
De ce Helena voia sa dezgroape mortii acum cand el era pe cale sa dea relatiei lor o sansa uriasa? Inghiti in sec, caci gura ii era de mult uscata si incerca sa-si puna ordine in ganduri. Desigur, nu uitase niciodata ziua in care a cunoscut-o pe Camille. Pe vremea aia avea inca reputatia de playboy si ii placea sa joace femeile pe degete, mai ales pe cele faimoase. Numai ca ea nu s-a lasat incantata de farmecele lui de Don Juan. I-a luat ceva timp sa ajunga s-o cunoasca cu adevarat si sa o cucereasca. Numai ca pe masura ce o cunostea mai mult, se indragostea putin cate putin, pana la punctul de unde nu se putea intoarce. Fusese cea mai frumoasa perioada din viata lui si n-o regreta pentru nimic in lume. Toate aceste ganduri i-au strabatut spiritul intr-o fractiune de secunda, incat abia le-a constientizat.
- Pai... sa ma gandesc... s-a intamplat acum vreo 5 ani, la un eveniment monden. Cred ca la premiile MTv. Da... sigur eram la MTv, pentru ca in seara aia noi am castigat, zise el cu mandrie.
- Si...? isi arcui Helena sprancenele.
- Si ce? Zise el sperand ca o va lasa balta. Numai ca privirea Helenei era mai mult decat expresiva, asa ca Tom se conforma. Si mi-a placut... mult. O voiam numai pentru ca arata bine, n-o cunosteam cu adevarat. Sa fiu sincer, nu mi-o imaginam decat in pat, chicoti el.
- Si ea te-a insfacat bine de tot, continua ea amuzata, dupa care il saruta pe buze. Asta-i tot?
- Pai... restul e istorie, rase el cu pofta, iar Helena chicoti.
- Multumesc, sopti ea. Se sprijini de pieptul lui si isi incolaci bratele in jurul trunchiului sau. Multumesc pentru ca ai fost sincer cu mine. Altul ar fi mintit, sau ar fi refuzat sa vorbeasca despre asta, dar tu te-ai purtat ca un barbat adevarat.
Tom chicoti, vizibil amuzat. Helena dramatiza adesea lucrurile mici si asta il amuza enorm. Nu voia ca ea sa creada ca ii ia sentimentele in deradere si intelegea perfect ce voia sa spuna cu sinceritatea. Tom nu era genul de om care sa minta pe fata, sau care sa creeze intrigi. Prefera sa spuna adevarul verde-n fata. Totusi, stropul de drama pe care Helena il aducea in aproape orice conversatie era condimentul ei special. O cuprinse in brate si o saruta pe crestet, simtind o caldura sufleteasca uriasa intre ei.
Brusc, se gandi la discutia cu Bill, la relatia cu Helena si la fosta relatie cu Camille. Si-ar fi dorit sa poate urma sfatul fratelui sau, sa sigileze relatia sa cu Helena, numai ca simtea ca nu era femeia potrivita pentru el. Desigur, era cu adevarat minunata, o adevarata doamna, dar nu fusese facuta pentru el. Se invinovati imediat pentru gandurile care-l invadasera. Considera ca nu se cuvine sa se gandeasca la asa aceva cand impartea unul dintre cele mai intime momente cu o femeie. Orice-ar fi spus, Helena nu era o oarecare si stia sa-i tina treaz interesul pentru ea, chiar daca se intampla s-o mai dea in bara. Cu niciuna dintre iubitele sale nu reusise sa discute deschis despre vreo fosta sau vreun fost. De cele mai multe ori discutiile astea se lasau cu certuri violente, sau chiar cu desparitiri. Faptul ca Helena putea sa faca fata unei asemea incarcaturi emotionale dovedea ca are acel ceva pe care multi il cauta.
_______________________________________
Oficial studenta!
We've fucked up bigger and better than any generation that came before us!
|
|
